Comments on: generatia de afara

By: adrian

adrian — Fri, 21 Aug 2009 17:12:58 +0000

frumoasa scrisoarea..vorbesti ca un adevarat emigrant.multi am plecat la studii sau la munca,din dorinta de a ne schimba viata.nu toti am reusit…si cred ca toti ne dorim sa ne intoarcem acasa,sa nu mai fim generatia plecata,ci generatia care se va intoarce pentru a schimba lucrurile in romania.

By: Elisabeta

Elisabeta — Mon, 15 Dec 2008 20:06:00 +0000

Blogul tau Alex,mi-a dat putere,m-a trezit la realitate si mi-a trecut dorul.Sunt 14 ani ca traiesc in Italia ,”traiesc”ptr.ca m-au salvat medicii italiani ,in timp ce in Romania multi mor daca nu au bani sa dea si sa dea …pina la epuizare peste tot ciubucuri,mita,cadouri, atentii.De unde atita si ptr.ce ???Aici m-au operat, fara sa ma coste nimic ,am ramas in viata.Mama mea cu acelasi diagnostic ,cu 7000 de lei dati la doctori, a murit la 5 zile dupa operatie,la 43 de ani.Doua prietene moarte idem ,35 ani ,45 ani.Eu am fugit de moarte,am fugit de romanii mei ,fratii mei,ca sa-mi pastrez viata si sa o donez celor care au nevoie si apreciaza sufletul omenesc.Unde mai pui si durerea ca am lasat in tara aceea superficiala copii mei.Dar, multumesc lui D-zeu ca exist, sa le pot fi sprijin economic si moral .Pacat ca sunt o idealista (am facut si revolutia in “primul rind”).Pentru toti acei sacali nesatui ,care se gindesc in primis la conturile lor bancare, nimanui nu-i pasa de poporul roman si totusi de aici de departe traiesc si particip la viata poporului meu .Rolul nostru a emigratilor cu valori este acela de a apara demnitatea romanilor in lume.Sper ca m-am exprimat destul de bine,eu sunt doar un graunte din spicul de griu ,la fel si opinia mea, voi fi mereu “straina” ptr.ca inima mea e acasa.Sa auzim de bine,intelepciune poporului roman.

By: psykhe

psykhe — Thu, 09 Oct 2008 12:32:54 +0000

Locuiesc in Italia, sunt la munca acum, si am dat (nu stiu cum, din greseala, cautand cu totul altceva) de blog-ul tau, mi-a atras atentia titlul articolului si faptul ca ma incadrez si eu in “generatia de afara”. Nu vreau sa comentez ceea ce ai scris, vreau doar sa spun ca mi-au dat lacrimile citind si a trebui sa fug la baie (sa nu ma vada colegii ca plang), spunand ca “mi-a intrat ceva in ochi”.

By: Alex

Alex — Mon, 25 Aug 2008 19:09:12 +0000

B, fiecare are calea sa personala, tu ti-ai ales-o pe a ta si ar trebui sa te mandresti cu ea. Nimeni nu stie mai bine ca tine ce e bine si ce e rau in viata ta. Bucura-te de alegerile tale, ele te definesc ca persoana.

By: B

Mon, 25 Aug 2008 18:31:08 +0000

Traiesc la Londra de mai bine de 10 ani. Am folosit mentionata cartela telefonica sa vorbesc cu ai mei in Bucuresti in seara asta….Le povesteam cum prietena mea cea mai buna de aici se intoarce in Spania ei natala. Moment in care mama nu a ratat ocazia de a ma intreba: de ce nu faci si tu la fel? Gaseste-ti un serviciu acolo, care sa trimita cu salariu “de-al lor” la noi. Nu e ca nu mi-am pus de multe ori intrebarea: sa ma intorc sau sa nu ma intorc la Bucuresti? Insa raspunsul mi-a venit instinctiv si parca violent. Nu e acelasi lucru sa revii in Spania cum e sa revii in Romania. Cu asta mama nu a mai zis nimic insa eu am ramas cautind forumuri pe internet. Intrebarea pe care am pus-o pe Google a fost: “cum e sa te intorci in Romania?” Parerile de aici sint impartite. Sintem in majoritate de acord ca ne lipsesc familia, prietenii din liceu, sarmalele si cozonacul. E normal sa fie asa. Insa ( mereu exista un “insa) cred ca fara a ne da seama, in timp ce ne alienam de locurile originilor noastre, ne adaptam locurilor pe care ni le-am ales ca noua casa. Asta in special daca plecam de tineri. De exemplu, cu riscul de a-i supara pe multi, detest manelele, de unde Dumnezeu au iesit aceste aberatii muzicale? In nici un caz nu le asociez cu “acasa”. Si simtul umorului reflectat in programele televizate? Uneori chiar ma jenez. Stiu ca multi care vor citi ce scriu ma vor cataloga drept snoaba. Insa ceea ce vreau sa zic eu aici e ca nu ma simt ca o generatie pierduta. Niciodata nu m-am perceput astfel pina cind am citit acest post. Si am refelctat asupra conceptului: sintem membrii unei generatii si am ales sa emigram. Am ales sa ne traim viata in alte parti de lume. Am casa, iubit ( un italian, in onoarea gintei noastre latine), un servici in care sint respectata si apreciata si peste putin timp vreau sa devin si mama. Din rindurile de mai sus nu cred ca reiese ca imi pierd timpul, ca levitez intr-o zona indefinita. Mi-e dor de casa, e adevarat. Insa ma urc in avion si in citeva ore sint acasa. Si-mi place, desi e un sentiment straniu de calatorit in timpurile adolescentei mele. Sint inca sub inlfuenta raspunsului categoric pe care i l-am dat mamei vis-a-vis de decizia de a nu ma intoarce in Bucuresti. M-am mutat de acolo. Si ma intorc sa vizitez. Pentru mine nu e o chestiune de lipsa de identitate sau patriotism.

Scuze pentru articolul long si poate fara concluzie. Aveam nevoie sa ma descarc.

Salutari tuturor,

By: Lamaie. Spicy and fragrant. » Romanii- oameni doar peste granite

Lamaie. Spicy and fragrant. » Romanii- oameni doar peste granite — Mon, 19 May 2008 13:26:21 +0000

[...] e ca oricum ar fi afara, oricate acte am avea pana la urma si oricat de bine ne-am fi aranajat, Alex tot are dreptate. del.icio.us [...]

By: valy8851

valy8851 — Wed, 26 Dec 2007 09:54:32 +0000

Personal aparţin generaţiei Beatles, da cum nu am de gând să schimb lumea, nici să fac politică, recte parcă s-o prins ceva de mine din poruncile celea de care povestim, după ce mi-am cerut eu scuze că-s român de vre-o două ori, mi-am luat ce mi-o mai rămas din trib şi m-am mutat în SUA.
Acuma, după ce faza de “cacă fală” caracteristică oricărui român cu oarece şcoală ne-o trecut, eu nu o aveam că scăpasem de ea prin anii ‘90, mă refer aici la spălat de vase şi cules de căpşuni, pejorativele curente de pe cheiul gârlei, cu stupoare realizez persistenţa “cortinei de fier” la mine care, fără falsă modestie, sunt un tip bine şi corect informat. Ba o mai văd pregnant la cei din jurul meu. Şi se simte chiar şi în eseul tău.
Ai început a zări ceva prin propria ta cortină, de aici apare strania senzaţie de alienare, când ai să vezi de chiar vei începe a refuza brutal modul schizofrenic de trai din ţara unde te-ai născut. Eşti român prin decizia părinţilor tăi, tu dacă eşti major, poţi respecta sau nu această decizie. Oricum, până nu am trecut oceanul, nu am simţit cât de puternică şi persistentă este maniera educaţională comunistă din spaţiul European. Bine, ei o numesc socialistă! Dar, ignorarea cu obstinaţie a cea ce nu îţi convine, caracteristica fundamentală a ceea ce Churcil numea tărziu “cortina de fier”, Aldoux Huxley a sesizat-o primul prin anii ‘34 din secolul trecut, duce la un tembelism năpraznic. Ai un vagon de cunoştinţe utile la crâşmă, şi o lipsă uriaşă de deprinderi curente.
Eu aş zice că, inainte de a te reântoarce în locurile natale, fă o mică socoteală; mie mi-o ieşit cam 5% din tările globului văzute şi e cam puţin!

By: claudia

claudia — Fri, 30 Nov 2007 03:05:40 +0000

cata dreptate ai……….

By: amelia

amelia — Fri, 16 Nov 2007 22:37:11 +0000

Ma bucur sa vad ca nu sunt singura care gandesc astfel. de cate ori ma reintorc in tara, nimic din ce am lasat in urma nu mai e acolo. Si atunci ma ratacesc ca intr-un labirint pe strazi pe care le stiam odata…Iar aici, departe de casa, franturile de imagini din memorie palesc tot mai mult…

By: cris

cris — Sun, 04 Nov 2007 12:06:07 +0000

Dragilor,momentan traiesc in tara ,am fost afara,am revenit,ma consider contaminata de microbul:)occidentului.Ma bate gabdul sa plec din nou,am obosit sa muncesc romaneste si sa fiu platita la fel.Nu stiu sa-mi fac butic la colt chiar daca as mai gasi ceva bani..Vreau normalitate,am obosit sa -mi consum energia aiurea pe lucruri mici care in occident se rezolva de la sine unde oamenii(vezi administratie publica) in general isi fac treaba si nu se uita la tine intrebator:da’mie ce-mi pica?
Sper sa-mi treaca valul asta cu emigrarea pt.ca mi-e familiara durerea acomodarii in alta tara, in acelasi timp nu-mi mai gasesc locul si micile victorii vs viata parca-s prea greu obtinute.
Scuze pt. tonul plangacios da’asa se prezinta la ora asta o persoana optimista,volubila care-si scoate de obicei prietenii si neamurile din depresii si careia nu i s-a intamplat nimic grav,dimpotriva se descurca destul de bine.
Va salut si va respect pe toti indiferent de care parte a baricadei va aflati:,,Si dvs.aveti dreptate si dvs aveti dreptate”