In care se vorbeste despre carti, autori si Eragon

Niciodata nu am fost un early adopter in privinta cartilor. Nu am deschis moda, ci in general am asteptat ca o carte sau un scriitor sa imi fie recomandat de altii. In schimb odata ce am pornit sunt greu de oprit. Genul de fan care nu se lasa pana nu intocmeste o mica colectie si nu propovaduieste mai departe catre cel putin alti 5 oameni :D.
Nu am citit Harry Potter decat dupa ce mi-am vazut prietenii devorandu-l, dar de cand mi-am cumparat prima carte am devenit colectionar al seriei; chiar mai mult, ultimele doua carti le-am citit mai intai in engleza, descarcate de pe net la cateva zile dupa lansarea oficiala. Pe Dan Simmons l-am descoperit dupa ce l-au laudat entuziasmati niste fosti colegi de la Murex, si de atunci sunt un fan.

Din cand in cand mi s-a intamplat insa sa fac si descoperiri, mai mult sau mai putin “ale mele”, pe care sa le recomand apoi si altora:

Pe Tolkien l-am descoperit mai mult sau mai putin singur, cu ani de zile inainte de aparitia filmului, practic de indata ce a aparut la Rao. Ba chiar mai mult, Hobbitul il devorasem candva prin clasa a 6-a, imprumutat de la Catalin, coleg de clasa. La fel si pe Terry Pratchett, cand accidental am nimerit in Libraria Noi in ziua lansarii “Culorii Magiei”. Pe Chuck Palahniuck l-am descoperit ca autor genial, dupa ce ma indragostisem inainte de Fight Club. Tot ca autor genial l-am aflat accidental (multumita recomandarilor Amazon) si pe Neil Gaiman.

Pe Eragon l’am descoperit in schimb tarziu. Vazusem cartile cu dragoni pe coperta dormitand in librarii, dar mai mult sau mai putin enervat de main-streamul in care au intrat cartile Fantasy am evitat sa il rasfoiesc. Deschizand paranteza acum, gasesc ca dupa succesul meritat al lui Tolkien (castigat in timp si cu truda) si cel surprinzator al lui J.K. Rowling (castigat cu imaginatie si suspans), parca toata lumea buna a inceput sa “se dea” cu fantasy-urile, de obicei de copii. Elfi si pitici sa fie, ca fani se gasesc.
Credeam prin urmare ca Eragon este la fel, un epigon al lui Tolkien. Apoi am vazut filmul si am descoperit ca am facut o mare greseala.
Copii, daca cititi aceste randuri, nu va lasati mamele sa va duca la filmul cu Eragon. E naspa. Prost. Slab. Penibil.
Am dat banii de pomana pe biletul de la Multiplex. Dar apucasem deja sa cumpar cartea ca si cadou de Craciun pentru parinti.
Copii, daca cititi aceste randuri, puneti-va mamele sa va cumpere Eragon. Cartea. Merita.

Acum sunt la volumul doi si astept intrebator sa apara candva si volumul trei din trilogia despre Alagaesia . Eragon se apropie de Tolkien, il si imita si copiaza pe alocuri, dar per ansamblu este o carte care nu ma poate face decat gelos pe talentul tanarului sau autor. Incep sa regret ca nu mi-am continuat planurile din clasa a 4-a, cand ma apucasem sa scriu o odisee spatiala. Dar asta este o alta poveste. Povestea din seara asta zice ca, iata, cartea bate filmul, inca o data.